Mă bate vântul, mă bate,
Și din față și din spate,
Rău mă bate vântul frate!
Și m-apleacă la pământ,
Dar eu mă ridic și cânt.
Cântecul și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, măi!

Trecui prin lume, trecui
Ca pasărea pe sub grui.
Nici un folos nu avui, măi!
Rămăsei cu cântecul,
Ca lupul cu urletul.
Cântecul și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, măi!

Ce folos că ți-am cântat?
Și tu, lume, m-ai uitat!
Când mi-a fost greu m-ai lăsat, măi!
M-ai lăsat ca să mă zbat
Ca peștele pe uscat.
Cântecul și dragostea
Mi-a mângâiat inima, măi!

Eu nu cânt că știu cânta,
Cânt că mi-e dragă lumea.
Din copilaria mea, măi!
Eu nu cânt că nu am bani,
Dar cânt pentru-ai mei țărani.
Cântecul și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, măi!

Eu nu cânt că am vreun dor,
Dar cînt pentru-al meu popor!
Cântecul și dragostea
Mi-a mângâiat inima, măi!