Ascultați-mă surori pe mine
Și voi frații mei ce v-ați sfădit,
Îi păcat, nu-i drept, nu este bine.
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.

Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt,
Încă vin copiii s-o colinde…
Nu știu că părinții nu mai sunt.

Casa părintească nu se vinde!
Nu se vinde pragul părintesc!
Dintre-atatea locuri dragi și sfânte,
Ochii mamei încă ne privesc.

Bani ne-ar trebui la fiecare.
Toți avem copii și vremea-i grea.
Însă cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care mama ne-aștepta.

O vom da și vom schimba lăcată.
Și vor pune și ferestre noi.
Și trecând pe lângă ea vreodată –
Va privi ca la străini la noi.

Casa părintească nu se vinde!
Nu se vinde pragul părintesc!
Dintre-atatea locuri dragi și sfânte,
Ochii mamei încă ne privesc.

Om pleca și noi cândva din viață!
Și părinții sus ne-or întreba!
Ce mai face casa lor cea dragă?
Cine are grijă azi de ea?…

Ce mai face casa lor cea dragă?
Cine are grijă azï de ea?