Multe sate sunt în lume.
Dar sate cui la inimă –
Cu salcâmi și dealuri mari,
Și cu oameni gospodari.
Of, Sadîcule, că doru-i greu!
Multe sate sunt în lume.
Dar sate cui la inimă –
Cu salcâmi și dealuri mari,
Și cu oameni gospodari.
Of, Sadîcule, că doru-i greu!
Foaie verde de mohor,
Dorul meu e numai dor.
Nu-l pot spune tuturor, foaie verde!
Nu-l pot spune tuturor, foaie verde!
Decât maică, mă făceai,
Mai bine-un pom răsădeai.
De rodea, de n-o rodea –
Grija mea nu mai aveai.
Refren:
Ooof… Of-of!
Nu mă vezi cum ard în foc?
Ard în foc și ard în pară,
Pentru tine, Mărioară! (bis x2)
Din bătrâni te udă roua,
Dar acum ți-i soarta nouă! (bis x2)
Refren:
Păpușoi de la Moldova!
Păpușoi de la Moldova!
Păpușică, păpușoi!
Ții de trai, acum la noi!
La fântâna părăsită,
De iarbă acoperită. (bis x2)
O bătrână și-un moșneag,
Stau în sapă și-n toiag, măi! (bis x2)
Repede trec anii, frate dragă!
Parcă ieri păşeam vioi prin iarbă!
Pâine cu miere mâncam,
Până-n seară alergam!
Frăţiorul meu cel drag, of-of!
Nici o grijă n-am avut,
Părinţii ne-au ocrotit
Şi de rele ne-au ferit, of!
Cinci am fost în grija mamei,
Ne-a cresut, ne-a legănat.
Tata, ca pasărea, toamna –
S-a dus, pe noi ne-a lăsat.
Greu i-a fost mamei, știu bine,
Când ne-a ridicat pe toți.
Nu s-a jeluit la nimeni –
Și nici n-a cerșit la porți.
Pică frunzele de toamnă,
M-a cuprins dorul de mamă!
Că de-ar fi s-o am cu mine,
Aș trăi și eu mai bine!
De ce plângi fetița mamii-n prag?
Plâng că n-am iubit ce mi-a fost drag!
Am iubit ce-a fost urât,
Inimioara mi s-a rupt!
Eu mă duc, măicuța mea, mă duc…
Am iubit ce-a fost urât,
Inimioara mi s-a rupt –
Eu mă duc, măicuța mea, mă duc!