Multe sate sunt în lume.
Dar sate cui la inimă –
Cu salcâmi și dealuri mari,
Și cu oameni gospodari.
Of, Sadîcule, că doru-i greu!

În sat la mine, la Sadîc.
S-a dus mama în mormânt.
Și-am rămas mici pe pământ –
Trei frați și-o soră plângând!
Of, Sadîcule, că doru-i greu!

Tata ne-a lăsat pe noi.
Ca să plece, că-i război.
Și-am rămas pe uși străine,
Mila nu dădea de tine,
Of, Sadîcule, că doru-i greu!

Și plecai cu oile.
Ca să-mi fac nevoile.
Frații mei plângeau cu jale.
Bade, unde-i mama oare?
Of, Sadîcule, că doru-i greu!

Eram mici și nu știam.
De ce mamă nu aveam?
Și de ce-i război pe lume?
Rău n-am făcut noi la nimeni!
Of, Sadîcule, că doru-i greu!

Și de ce-i război pe lume?
Rău n-am făcut noi la nimeni!
Of, Sadîcule, că doru-i greu!