Pică frunzele de toamnă,
M-a cuprins dorul de mamă!
Că de-ar fi s-o am cu mine,
Aș trăi și eu mai bine!

Refren:
Dar de-unde s-a dus, nu vine!
Plânge inimioara-n mine!
Am crescut singură-n lume!
Eu și frățiorii mei,
Ca și mine mititei –
Acum nu știu nici de ei, măi!

Am avut ast’ noapte-un vis, măi!
Și m-am trezit într-un plâns, măi!
Se făcea că mama mea, măi!
Plângea și mă căuta, măi!

Refren:
Și pe toți îi întreba:
N-ați văzut pe undeva?
O fată ce-mi semăna, măi!
C-am lăsat-o mititică,
Și atât de singurică!
Pui orfan de turturică!

Dacă visul mai ținea, măi!
Poate mama mă găsea, măi!
Dar se vede că mi-e scris, măi!
S-o’ntâlnesc numai în vis, măi!

Refren:
Să rămân cu dor de ea, măi!
Și să-mi plângă inima!
Câte zile-oi mai avea, măi!
Și să strig cât voi putea,
Unde ești măicuța mea?
Ca să-mi alini lacrima, măi!

Reren final:
Și să strig cât voi putea,
Ziulica și noaptea –
Ziulica și noaptea, măi!
Unde ești maică, mata?
Unde ești măicuța mea?
Ca să-mi alini lacrima, măi!