Repede trec anii, frate dragă!
Parcă ieri păşeam vioi prin iarbă!
Pâine cu miere mâncam,
Până-n seară alergam!
Frăţiorul meu cel drag, of-of!
Nici o grijă n-am avut,
Părinţii ne-au ocrotit
Şi de rele ne-au ferit, of!

Mă gândesc şi îmi aduc aminte,
Viaţa noastră, frate, din-nainte!
Bune-rele de-am făcut,
Părinţii mult ne-au iubit.
De bine ne-au sfătuit, of-of!
Şi dacă ne dojeneau,
Ei în suflet ne iertau.
Şi de noi mândri erau, of!

Mi-i sufletul şi inima arsă,
Frate, de când am plecat de acasă!
N-am crezut că pot s-ajung,
De atâta dor să plâng!
Frăţiorul meu cel drag, of-of!
C-am plecat de lângă ei,
De lângă părinţii mei.
Şi mi-i tare dor de ei, of!

Şi pe mine inima mă doare!
I-am lăsat cu dor şi supărare!
Dar de acas’ când am plecat,
La Dumnezeu m-am rugat.
Frăţiorul meu cel drag, of-of!
Ca să-i ţină pe amândoi
Sănatoşi pân’ venim noi
Sănatoşi pân’ venim noi, of!

Am crescut şi-am mers să facem carte.
Soarta pe-amândoi ne-a dus departe!
Dar nicicând n-o să uităm,
De părinţii ce-i avem!
Dragii nostril, scumpi părinţi, of-of!
Ca fraţii să ne iubim,
Neamul nostru să-l cinstim!
Şi-n lume oameni să fim, of!