Hăi! Am o mândră floare dulce,
Am o mândră tare dulce.
Dar la lucru nu se duce –
Dar la lucru nu se duce!
Hăi! Am o mândră floare dulce,
Am o mândră tare dulce.
Dar la lucru nu se duce –
Dar la lucru nu se duce!
Hăi! Frunzuliță de-avrămeasă,
M-o făcut mama frumoasă,
Înaltă și sprâncenată,
Dar nu-s cu munca învățată!
Mama mea, icoană sfântă,
Sărut mâna ta muncită.
Și fața arsă de soare
Pe care-o curs lăcrămioare.
Cât trăiește omul vrea
De toate câte ceva.
Dar și-atunci când le-a găsit,
Tot nu îi mulțumit! (bis x2)
Cântă, lăutare, cu vioara ta.
Hai, că vreau și eu acum să zic ceva.
E un cântec vechi cântat de-a mea bunică,
Când eram o dată, în sat copilă mică!
Refren:
Cântecul acesta și refrenul lui,
E luat din viața scurtă a omului.
Codrule, mărite domn, of-of!
Ia mai leagană de-un pom –
Ca să mă trezesc din somn
Să-mi iau murgul și să zbor. of…
Strânge-ți, codrule, frunza,
Să-mi acoperi poteca,
Să n-o afle potera, măi!
Mamă, numai o fată ai.
La străini să nu o dai.
Că străinii-s oameni răi
Și nu pot trăi cu ei –
Da și nu pot trăi cu ei.
Măriuță, Măriuță!
De-o vreme îmi ești drăguță.
Dar acu am să te las,
Că numai de faci necaz.