Eu sunt Barbu Lăutarul,
Starostele şi cobzarul,
Ce-am cântat pe la domnii
Și la mândre cununii.

Cobza mea era vestită,
Veac întreg a fost cinstită.
De boierii de pe aici,
Ba chiar și de venetici.

Of-of-of! Mi-aduc aminte,
Of-of-of! Că mai înainte.
Nici un chef nu se făcea,
Fără astă cobză a mea.

Dar acuma – amar mie
De când lumea-i pe nemţie.
Nu mai am în lume glas
Și pe uliţi am rămas.
Nu mai am în lume glas
Și pe uliţi am rămas.