Cântă, lăutare, cu vioara ta.
Hai, că vreau și eu acum să zic ceva.
E un cântec vechi cântat de-a mea bunică,
Când eram o dată, în sat copilă mică!

Refren:
Cântecul acesta și refrenul lui,
E luat din viața scurtă a omului.

De când e făcută lumea pe pământ,
Omul când se naște – gol e și flămând.
Și apoi cât trăiește, le are pe toate,
Și rele și bune, că așa-i viața, frate!

Refren:
Cântecul acesta și refrenul lui,
E luat din viața scurtă a omului.

Este o vorbă veche din bătrâni ce vine,
Plină de adevăr și de înțelepciune.
A greși în viață este omenește,
A ierta greșiții e dumnezeiește!

Refren:
Cântecul acesta și refrenul lui,
E luat din viața scurtă a omului.

Lumea asta este cum o știi și o vezi,
Iar cealaltă lume-i așa cum o crezi.
Scrisă este în ceruri legea pământească,
Taina vieții nimenea să n-o cunoască!

Refren:
Cântecul acesta și refrenul lui,
E luat din viața scurtă a omului.

Cântă, lăutare, cu vioara ta.
Hai, că vreau și eu acum să zic ceva.
E un cântec vechi cântat de-a mea bunică,
Când eram o dată, în sat copilă mică!

Refren:
Cântecul acesta și refrenul lui,
E luat din viața scurtă a omului. (bis x2)