Uneori când gândul îmi zboară
Peste ani, departe-n trecut.
Mă văd iar în parc într-o seară,
Ochi în ochi cu un necunoscut.

M-a privit şi-a dat să tresară.
Mi-a zâmbit ş-apoi a trecut.
Lângă noi un castan, floarea şi-o scutura
Şi în chioşc fanfara cânta:

Refren:
Barca pe valuri pluteşte uşor,
Inima-mi saltă plină de dor.

De atunci în fiece seară,
Tot prin parc, sub ceru-nstelat.
Colindam zâmbindu-ne iară
Până când pe-o bancă am stat.

Nu ştiu cum a fost prima oară?
Ştiu atât că m-a sărutat.
Doar zefirul tiptil pe alee trecea
Şi în chioşc fanfara cânta:

Refren:
Barca pe valuri pluteşte uşor,
Inima-mi saltă plină de dor.

Car de ani de-atuncea trecură,
Cu tristeţi şi cu bucurii.
Păru-i alb, copiii crescură,
Au şi ei de-acuma copii.

Lacrima din căutătură
S-a zvântat în zorii de zi.
Eh, am uitat poate multe
Dar nu pot uita…
Cum în chioşc fanfara cânta:

Refren:
Barca pe valuri pluteşte uşor,
Inima-mi saltă plină de dor.