A fi om îi lucru mare,
A fi domn îi o-ntâmplare. (bis x2)

Că domn poate fi oricine,
Dar om – cui îi stă bine, omule!

Să fii mare nu-i nimica,
Omenia te ridică. (bis x2)

Să fii mare nu-i mirare,
Să fii om îi lucru mare, omule!

Cine-i om de omenie,
Nu grăieşte ce nu ştie. (bis x2)

Care îi om îl poţi să-l ştii,
Numai să prind-a grăi, omule!

Omul hît cu haine bune,
Îi ca grâul cu tăciune. (bis x2)

Omul fain cu haine rele,
Tot îi stă bine cu ele, omule!

Lume nu mă judeca, măi!
Pân’ ce mi-am trăit viaţa, măi! (bis x2)

Judecă-mă de-oi muri,
Când n-oi mai pute’ iubi, da omule!
Judece-mă Dumnezeu,
De-o fost bine, de-o fost rău, da omule!