Din bucata mea de pâine
Am crescut un om si-un câine.
Omul azi m-a părăsit,
S-a dus și n-a mai venit, măi!
Câinele mă recunoaște,
Omul nu mă mai cunoaște.

Doar câinele mi-a rămas, măi!
Mă apără la necaz, măi!
Latră zi latră și noapte,
Mă păzește cu dreptate.
Îl bat și îl dau afară,
Sare gardul, vine iară.

Omul e și dușmănos, măi!
Chiar de vorbește frumos, măi!
Te vorbește-n față bine
Și-n spate lovește-n tine.
Ce ai omule cu mine?
Nu-ți fac nici o stricăciune.

Când am bani și o duc bine,
Toată lumea e cu mine.
De n-am bani și o duc rău.
Nici cel neam nu-i neamul meu, măi!
Și acum te-ntreb pe tine:
Care-i om și care-i câine?

De n-am bani și o duc rău.
Nici cel neam nu-i neamul meu, măi!
Și acum te-ntreb pe tine:
Care-i om și care-i câine?