Tăicuțule bun și scump,
M-am întors pe-al meu pământ, măi!
Și-am venit de ziua ta,
Ca să-ți mângâi inima, măi!

Refren:
Vin din zări îndepărtate,
Ca să-ți urez sănătate!
La cei 55 de ani,
Să-ți spun: ”Tată, la mulți ani!”, măi!

Știu că ți-a fost greu și dor,
De-al tău prinț rătăcitor, măi!
Și mai știu la fel de bine,
Că sunt totul pentru tine.

Refren:
Dar cum cânți, așa și este,
Omul din soartă nu iese.
Poate așa mi-a fost la cum e,
Să trăiesc în pribegie.

Mânat de-al meu Dumnezeu,
M-am întors, tăicuțul meu, măi!
Că mi-e sufletul lihnit,
Știi încă te-am necăjit, măi!

Refren:
Am venit cu gând curat,
Să vezi că nu te-am uitat.
Să-ți spun cât te prețuiesc
Și cât de mult te iubesc, măi!

N-am uitat copilăria –
Amarul și bucuria.
Și, cum tată, să te uit?
Când pentru mine ești sfânt, măi!

Refren:
Mi-ai dat minte și povață,
Dar eu vreau și-un rost în viață.
Nu mai sunt de mult copil
Și-mi urmez al meu destin, măi!

Fiecare om născut,
Are acest drept pe pământ, măi!
Să-și aleagă drum în viață,
Că toți suntem trași de-o ață.

Refren:
Eu mi-am ales drumul meu
Și n-am făcut nimic rău!
Zică lumea orice-ar vrea,
Sunt stăpân pe viața mea, măi!

Nu vreau să fii supărat,
C-am plecat și te-am lăsat, măi!
Dar veni și timpul,
C-așa-i dat de Dumnezeu, măi!

Refren:
Să-ți lași părinți, să-ți lași casă,
Și să-ți iei femeia aleasă.
Așa-i pe pământ lăsat,
N-am făcut nici un păcat, măi!

N-am plecat să mă răzbun,
Pe-al meu tată blând și bun, măi!
Nici mânat de mama mea,
Vina n-o poartă nici ea, măi!

Refren:
Am plecat mânat de soartă
Și să știe lumea toată:
Că-mi port cântecul prin lume,
Ca să fiți mândri de mine.

Tată, despre-ai tăi dușmani,
Ce te-au dușmănit de ani, măi!
Care-ai zis că bat din palme,
Cred că bat mai mult de foame.

Refren:
N-am să le fac voia lor,
Nici de-aș ști că am să mor.
Chiar dacă trăiesc departe,
O să-ți fiu oricând aproape.

Mă întreb mereu plângând,
Dar nu pot ca să-mi răspund, măi!
De ce-i în lume trufie
Și atâta dușmănie?

Refren:
Cu răhruntă nedreptate
Și atâta răutate!
Că de când te știu, tăicuță,
Te urăști cu-a mea măicuță!

N-am venit să te înfrunt,
Doar să-ți spun ce am în gând, măi!
Că-mi trecu copilăria,
Fără să-i simt bucuria.

Refren.
Cu ce sunt eu vinovat,
Că voi nu v-ați împăcat?
Eu n-am cerut să mă nasc,
Voi mi-ați dat viață și glas, măi!

Câte-ai făcut pentru mine,
Știu tăicuțule prea bine!
Te-ai luptat și m-ai crescut,
Este drept, iar eu nu uit, măi!

Refren:
Dar de vrei, ori de nu vrei,
Mama-și are rostul ei.
M-a născut pe-acest pământ
Și-are dreptul ei cel sfânt, măi!

Chiar dacă am fost dușmani,
Timp de 20 de ani, măi!
Ura și cu dușmănia,
Sunt de-o seamă cu prostia!

Refren:
De ce să o dușmănesc
Și-ntr-o zi să mă căiesc!
Când e mult mai înțelept,
Să-i vorbesc și s-o respect, măi!

De ce te superi, tăicuță?
Că vorbesc cu-a mea măicuță!
Nu știi că stă scris și sfânt,
Pentru toți de pe pământ, măi!

Refren:
Să-i cinstești pe-ai tăi părinți,
Niciodată să nu-i uiți!
Eu am vrut să fac doar bine
Și te-ai mâniat pe mine!

Eu nu sunt judecător,
Sunt un simplu muritor, măi!
N-am mai cântărit dreptatea
Și nu țin la nimeni partea!

Refren:
Știu un singur adevăr,
Că este-un jdecător.
Ce stă în ceruri la porți,
El ne judecă pe toți, măi!

Aș vrea, tată, să-nțelegi
Și ce-i drept să poți să vezi, măi!
Nu vorbesc cu mama mea,
Să fiu împotriva ta, măi!

Refren:
Îi vorbesc, așa e bine,
Dar te iubesc și pe tine!
Și-am să-ți port numele tău,
Cât m-o ține Dumnezeu, măi!

Nu vreau să te necăjesc,
Asta-i tot ce îmi doresc, măi!
Îmi este martor Dumnezeu,
Că n-am vrut să fac vreun rău, măi!

Refren:
Știu că mama m-a născut,
Tu, tăicuță, m-ai cresut.
Vă cinstesc pe amândoi,
Că sunteți părinții mei, măi!

De-aș putea vreodată-n viață,
Aș vrea să vă-ntreb în față:
Pentru ce v-ați dușmănit
Și ce-ați avut de împărțit, măi?

Refren.
Toate au trecut de mult
Și eu mare am crescut!
Iar voi ați îmbătrânit,
Și toate au un sfârșit, măi!

Câte-am spus și am cântat,
Cred că nu te-au mâniat, măi!
Fiindcă eu nu-ți scriu, tăicuță,
Versuri scrise de Angheluță.

Refren:
Am rupt din sufletul meu
Și-ți cânt tată ce simt eu.
Eu ți-am sctis cu mâna mea,
Tot ce mi-a spus inima, măi!

Cântece de-aș face o mie,
Nu pot s-aștern pe-o hârtie.
Viața-ntreagă a unui om,
Cu al lui suflet călător, măi!

Refren.
Toate trec, toate se duc,
Dar ce-i sfânt, rămâne sfânt!
Îți sunt fiu și îmi ești tată,
De-am greșit, te rog, mă iartă!

Viața te duce, te-ntoarce
Și omul n-are ce-i face.
Îi urmăm al vieții curs,
Slăvit fie acel de sus, măi!