Sunt atât de supărat,
De nu văd pe unde calc, măi!
Nu văd unde calc pământul,
Merg încotro bate vântul.

Refren:
Blestem clipa, blestem ceasul,
Care mi-au adus necazul!
Prin ce trec eu de doi ani,
Nu doresc nici la dușmani, măi!

Mă apasă un dor greu,
Mi-e dor de băiatul meu, măi!
Mi-e dor de-al meu prințișor
Și din asta cred că mor, măi!

Refren:
Vino Vodă, vino acasă,
Că mi-e inimioara arsă.
Totu-i trist aici în țară,
Fără tine-i casa goală.

Ca orice om supărat,
Care ține la băiat, măi!
Te-a încercat să iei aminte,
Sfatul meu bun de părinte.

Refren:
Să te-nsori cu-o fată bună,
După merit și măsură!
Să fie de seama ta,
Ca să nu ai soarta mea, măi!

Nu vreau să te necajesc,
Vreau doar ca să-ți amintesc, măi!
Cum te-am crescut eu, Ionuț,
De când ai rămas micuț, măi!

Refren:
Te-am crescut dintr-o fărâmă,
Ți-am fost tată, ți-am fost mumă!
Te-am crescut, te-am legănat,
De când maica te-a lăsat, măi!

Cu ce-am greșit, prințul meu?
C-a muncit taica din greu, măi!
Am muncit și peste zări,
Să te cresc cu servitori, măi!

Refren:
Ți-a făcut taica de toate
Și te-a dat la facultate.
Am trăit doar pentru tine,
S-ajungi mai ceva ca mine.

Nu plâng că te-ai însurat
Cu cine ți-a căzut drag, măi!
Plâng că m-ai lăsat cu dor,
Prințul meu rătăcitor, măi!

Refren:
Plâng c-am rămas singur, Doamne,
Iar dușmanii bat din palme.
Ai făcut fără să vrei,
Voia la dușmanii mei, măi!

Mama ta cânta într-una
Și spune la toată lumea:
Că și-a câștigat băiatul
Și m-am ales cu oftatul.

Refren:
Că te-ai împăcat cu ea
Și ești împotriva mea.
Că-s rău și m-ai părăsit
Și-n zadar eu am muncit, măi!

Te întreabă, copile, lumea,
Și te întreb și eu acuma:
Unde era mama ta,
Când tăicuța te creștea, măi?

Refren:
Câți bani ți-a dat, câtă pâine?
Ce-a făcut ea pentru tine?
Că-n atâția anișori,
Nu te-a văzut de 5 ori, măi!

Eu ca părinte, ca tată,
Nu te-am oprit niciodată.
Să vorbești cu mama ta,
Tu știi cum fugeai de ea, măi!

Refren:
Timp de 20 de ani,
v-ați avut ca doi dușmani.
Acum v-ați unit, văd bine,
Să vă răzbunați pe mine.

Eu vă las în seama voastră,
Doar faptele să vorbească.
Știe toată România,
Că mi-am făcut datoria.

Refren:
Ți-am dat minte și povață,
Ți-am dat șapte ani de acasă.
Te-am crescut ca-n foișor,
Prințul meu rătăcitor, măi!

Am încercat să te uit,
Să joc taica și să cânt, măi!
M-am înfrățit cu paharul,
Să uit dorul și amarul!

Refren:
Dar cum să uit, taică dragă,
Când te așteaptă țara-ntreagă?
Te așteaptă lumea, poporul,
Ca să primenești folclorul.

Te așteaptă perșinarii,
Finii tăi și lăutarii.
Te așteaptă Dâmbovița
Și sărmana bunicuța.

Refren:
Să te-ntorci pe al tău pământ,
Aici unde te-ai născut.
Să te-ntroci pe perna ta,
Că-n străini viața e grea, măi!

Până atunci, prințul meu,
Eu te las cu Dumnezeu, măi!
Să-ți dea pacea, sănătatea,
Să poți cântări dreptatea.

Refren:
Când vei afla vinovatul,
Spune-mi al cui e păcatul!
Ca să știe lumea toată,
Care-i vina mea de tată?

Taică, nu mai am putere,
Să-ți aduc vreo mângâiere.
Îți trimit din depărtare,
Acest cântec-alinare.

Refren:
Cu răbdare să-l asculți
Și de mine să nu uiți!
Că sunt singurul din lume,
Care îți vrea numai bine.

Dar viața, drumul și-l țese,
Omul din soartă nu iese.
Ce ți-e scris în frunte-i pus,
Totu-i de la Cel de sus, măi!

Mai târziu când ai copii,
Prințule, tu ai să știi!
Atunci vei ști ce înseamnă:
Să fii tată, să fii mamă.