În pădure de la Prut, măi,
Pe cărare merg cântând, măi,
Și dădui de un mormânt-
Un soldat necunoscut.
Cu steaua spre răsărit, măi.
Parcă striga din pământ,
Să stau în loc să-l ascult.
Și de dor ceva să-i cânt, măi.

Cântă frate-n lumea mare,
Să nu mai fie războaie!
Căci de n-ar fi fost război-
Aș fi pe pământ cu voi!
Fără griji, fără nevoi, măi.
Cu nevasta, cu copiii-
Nu căzut în bătălie.
Nici mormântul să nu știe.

Copilașii mi-au fost mici, măi.
Cred că acu’s bărbați voinici, măi.
Poate că am nepoței,
Păziți-i măcar pe ei,
Să trăiască dragii mei, măi!
Aibă pace, sănătate,
Că-i mai scumpă decât toate-
Că-i mai scumpă decât toate.

La mormânt m-am aplecat, măi.
Dor de mamă i-am cântat, măi.
Cu trei flori de roșu mac-
Na’ soldate! că ai luptat,
Oamenii nu te-au uitat, măi.
Cu trei flori de roșu mac-
Na’ soldate! că ai luptat,
Moldovenii n-au uitat, măi.

Bună-i viața’ntr-un cuvânt
De-ar fi pace pe pământ-
De-ar fi pace pe pământ, măi.