Foaie verde, grâu mărunt
Așa’mi vine să mă duc, măi.
Să mă pierd în lumea largă-
Nimenea să nu mă vadă.

Mă vorbesc pe mine rău-
Spun că zi și noapte beau, măi.
Spun că nu mai pot cânta
Că m-or lepăda mândra, măi.

Hi, diri-li-di…

Dar să spună ce n-ar spune
Dor ca mine n-are nimeni.
Mă duc iar să-nveselească
Dar ei lasă-i să vorbească.

Mulțumesc eu lui maica
Că m-o’nvățat a cânta, măi.
M-o scăldat în liliac
Ca să fiu p’pământ plimbat, măi.

Hi, diri-li-di…

Moldovanu’ știu ce-l doare
Că el după cântec moare.
Dar îi place să muncească
Țara lui să îmbogățească.

Și într-o zi de sărbătoare
Să întindă masa mare.
Să-i tragă vreo trei păhare
Că el muncește și are.

Hi, diri-li-di…