Ia-ți mireasă, ziua bună!
De la tată, de la mumă.
De la frați, de la surori,
De la grădina cu flori.

De la fir de busuioc,
De la fete de la joc –
De la fir de peliniță,
De la fete din uliță.

Înfloriți, flori înfloriți!
Că mie nu-mi trebuiți.
Mie când îmi trebuiați –
Voi atuncea boboceați.

Înfloriți și stați perete,
Că eu am plecat din fete.
Azi mai sunt cu fetele –
Mâine cu nevestele!

Măi fetițo cu părinți!
De ce vrei să te măriți?
Ce pripiși la măritat –
Ca floarea la scuturat.

Floarea mai înfloare-o dată,
Dar tu nu te mai vezi fată!
Când o cânta știuca-n baltă –
Și cârșteiul pe corlată!
Ori atunci, or nici atunci,
Când o face salca nuci!

[Alternativ]

Plângi mireasă, nu tăcea, măi!
Că astăzi e ziua ta, măi!
Să urăști pe tatăl tău,
Să iubești pe socrul tău.

Să urăști pe mama ta, măi!
Să iubești pe soacra ta.
Să urăști surorile, măi!
Să iubești cumnatele.

Taci mireasă, nu mai plânge!
Că la maică-ta te-oi duce.
Când o face plopu mere –
Și răchita micșunele.

Când o face plopu nuci, măi!
Atunci la părinți te duci,
Când o cânta cucu-n vatră,
Atunci te mai vezi tu fată.

Copilița cu părinți, măi!
La ce naiba te măriți, măi!
Căci mila de la părinți, măi!
La nevoie ai s-o uiți, măi!
Dar mila de la bărbat, măi!
Ca umbra de pom uscat.