Haida-haida, să mergem,
Că- seara și n-ajungem.
Că ni-i drumul cam potit,
Ne temem de prăvălit.
Haida-haida, să mergem,
Că- seara și n-ajungem.
Că ni-i drumul cam potit,
Ne temem de prăvălit.
Când mergi bade, la pădure,
Întâ să treci pe la mine.
Ți-oi scoate soacra în poartă,
Pân’nu s-a strica vreo roată.
La fântâna cu uluc, șa-lai-la, Doina mea!
Vin fetele și se duc, șa-lai-la, Doinița mea, măi!
Și mă-ntreabă când măduc? Șa-lai-la, Doina mea!
Și mă-ntreabă când măduc? Șa-lai-la, Doinița mea, măi!
Dorul meu e numai dor.
Dorul meu e numai dor.
Nu pot spune tuturor, foaie verde!
Nu pot spune tuturor, foaie verde!
Pe drumul care merg eu,
Hai, măi dor și iară dor!
Nu-i fântână, nici pârău,
Hai, măi dor și iară dor!
Of-of! În sătucul de pe vale,
La căsuța cea cu oale.
O bătrână și-un moșneag, măi!
Așteptau copiii-n prag!
Of-of! Iar sub nuc, iar în ogradă,
E-o masă de lemn crăpată.
Măsuță cu trei picioare…
Unde erau grămăjoară!
Of-of! Iartă-mă, mamă și tată.
Fir-ai tu să fii de soartă!
La căsuța cea cu oale…
Azi mă rog și plâng cu jale.
Foaie verde funză deasă, măi dorule, măi!
Din lume când vin acasă, măi dorule, măi!
Pin luncuța Prutului, măi dorule, măi!
Aud glasul cucului, măi dorule, măi!
Și din codrii de pe dealuri, măi dorule, măi!
Până la Nistru, pe maluri, măi dorule, măi!
Dulce-i dragostea pe fân cosit.
Când e seara după asfințit.
Când soarele arde cum e focul.
Eu cu neica să ne găsim locul.
Când soarele arde cum e focul.
Eu cu neica să ne găsim locul.