Foaie verde funză deasă, măi dorule, măi!
Din lume când vin acasă, măi dorule, măi!
Pin luncuța Prutului, măi dorule, măi!
Aud glasul cucului, măi dorule, măi!
Și din codrii de pe dealuri, măi dorule, măi!
Până la Nistru, pe maluri, măi dorule, măi!

Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida…!

Pe pământ în lumea largă, măi dorule, măi!
Nu-i ca moldovean mai dragă, măi dorule, măi!
Și cum moldoveanul are, măi dorule, măi!
Un om cu sufletul mai mare, măi dorule, măi!
Cine-n casa noastră vine, măi dorule, măi!
Îi primim cum se cuvine, măi dorule, măi!

Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida…!

Când se culeg viile, măi dorule, măi!
Și din livezi poamele, măi dorule, măi!
Pline sunt butoaiele, măi dorule, măi!
Și se-ntocmesc nunțile, măi dorule, măi!
Și-apoi cânt și joacă sună, măi dorule, măi!
După datina străbună, măi dorule, măi!

Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida…!

Moldovă – rai și grădină, măi dorule, măi!
Am să te port la inimă, măi dorule, măi!
N-am să te uit niciodată, măi dorule, măi!
Că ești cea mai sfântă fată, măi dorule, măi!
Voi cânta cu bucurie, măi dorule, măi!
Lumea toată să te știe, măi dorule, măi!

Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida…!