Of-of! În sătucul de pe vale,
La căsuța cea cu oale.
O bătrână și-un moșneag, măi!
Așteptau copiii-n prag!
Of-of! Iar sub nuc, iar în ogradă,
E-o masă de lemn crăpată.
Măsuță cu trei picioare…
Unde erau grămăjoară!
Of-of! Iartă-mă, mamă și tată.
Fir-ai tu să fii de soartă!
La căsuța cea cu oale…
Azi mă rog și plâng cu jale.

Of-of! A trecut vreme-a trecut,
Copiii-au plecat de mult.
Și-au rămas bătrâni acasă…
S-aștepte să-i pui la masă.
Of-of! Azi, mă uit, ajung și eu –
S-aștept copilașul meu.
Masa de lemn e mai mare…
Dar cine să vină n-are!
Of-of! Iartă-mă, mamă și tată.
Fir-ai tu să fii de soartă!
La căsuța cea cu oale…
Azi mă rog și plâng cu jale.

Of-of! S-a lăsat ceața pe vale,
La căsuța cea cu oale.
Lângă nuc latră un câine…
Oare unde sunt stăpânii?
Of-of! La ușă e-un lacăt mare,
Stăpâni, casa nu mai are.
I-au dus sus în dealul crucii…
De-atunci se usucă nucii.
Of-of! Iartă-mă, mamă și tată.
Fir-ai tu să fii de soartă!
La căsuța cea cu oale…
Azi mă rog și plâng cu jale.