Duminică dimineață,
Duminică dimineață.
Numele lui Dumnezeu.
Lume dragă, vreau să-ți spun adevărat:
Dragostea, mult m-o mai purtat!
Dragostea, dragostea mult m-o purtat.
Pe unde, da’ pe unde nici n-am visat!
Du’mă acasă, măi tramvai!
Du’mă acasă, ce mai stai?
Du’mă la căsuţa mea –
Cu portiţă şi cişmea.
Cântă cucul jos în luncă,
Toată lumea îl ascultă.
Numai eu nu vreau s-ascult
Că de tine vreau să uit.
De-atâta amar și chin –
Nici în crâng nu pot să vin.
Mă bate vântul, mă bate,
Și din față și din spate,
Rău mă bate vântul frate!
Și m-apleacă la pământ,
Dar eu mă ridic și cânt.
Cântecul și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, măi!
M-am născut lângă Carpați,
La poale de munte.
Într-o casă cu mulți frați
Și cu doruri multe.
Crescui printre brazi și fagi,
La poale de munte.
Lângă turma de oi dragi
Și cântece multe.
Ooof! Să rămân tânăr cum sunt –
N-aș mai călca pe pământ, măi!
Dar mă fac ca iarba-n fân, măi!
Din om tânăr om bătrân,
Din om tânăr om bătrân!
Foicică, foi de fag,
Copilașul mamii drag!
Cu ochii ca două stele,
Bucuria vieții mele! (bis x2)
Dă omului, Doamne sfinte –
Sănătate, bani și minte.
Bani dă-i pentru cheltuială,
Minte pentru socoteală. (bis x2)
Cum e soarele și luna,
Am o soră, numai una!
Suntem două surioare,
Două flori măicuța are!