Măi foaie, bocănind,
Înainte-înainte…
Pe un picior de munte,
Pe un picior de plai,
Pe o gură de plai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale.
Trei turme de oi,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovean
Și altu-i ungurean
Și altul e zbrâncean.
Și altul e zbrâncean, măi.

Măi, dar cel ungurean
Și cu cel zbrâncean.
Mări se vorbeau, măi.
Și se sfătuiau,
Ca pe la apus de soare,
Vreu să mi-l omoare
Pe cel moldovean,
Că-i mai ortoman.
Și are oi mai multe,
Multe și cornute.
Și caii mai nalți
Și câini mai bărbați,
Pazește la prag.

Băi, dar cea mioriță,
Cu lâna plăbiță.
Cu lâna plăbiță.
Ea mi-i auzea,
Șchioapă se făcea,
În urmă rămânea,
Stăpânul o vedea.
Din gură-i zicea, măi.
Tu, mioara mea!
Rucăreaua mea, măi!
Tu îmi erai fruntea.
Și acum ești coada, măi.

Băi, de trei zile încoace,
Gura nu-ți mai tace.
Ori ești bolnăvioară,
Mioriță mioară.
Că de trei zile încoace,
Nici iarba nu-ți place,
Osăndit se face.
Oița-i zicea:
Drag stăpân de-al meu și al tău.
Dumnezeu!
Mie iarba-mi place,
Dar rău mi se face,
Căci baciul ungurean
Și cu cel zbrâncean.
Mări s-a vorbit,
Ca la apus de soare,
Vor să te omoare.

Vai-vai și ție!
Să-ți ia oile și banii,
Cânii și măgarii.
Că așa-mi vor dușmanii,
Că așa-mi vor dușmanii.
Stăpânu’ auzea, măi,
Din gură-i zicea, măi:
Tu, mioara mea,
Că de-a fi să mor,
Cânt de mohor.
Ai să-i spui lui zbrâncean
Și lui ungurean,
Și lui ungurean, măi.

Măi-măi!
Ca să mă îngroape,
Pe aci, pe aproape,
Pe aci, pe aproape.
În dosul stânii, măi
Să-mi aud cânii, măi.
Prin târla oilor,
Suita berbecilor.
Asta să le spui,
Iar la cap să-mi pui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraș de soc,
Muzice cu foc.
Fluieraș de fag,
Muzice cu drag.
Oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge.
Cu lacrimi de sânge.

Hai-hai!
Iar dacă vei vedea
O mamă bătrână,
Cu șuba de lână.
Tu să-i spui curat,
Că m-am însurat,
Că m-am însurat –
Cu o fată de caini,
Mai sus de plai,
Mai sus de plai.
Al duzinii crai.

Hăi-hăi!
Și la nunta mea,
A căzut o stea.
A căzut o stea –
Serile și luna,
Mi-au ținut mâna.
Faltini brazi mari,
Faltini lăutari.
Faltini lăutari, măi.