Foicică de-avrămeasă.
Ascultaţi, masă frumoasă.
Să vă cânt un cântecel,
S-ascultați cu drag la el,
Că nu e vreun lucru mare.
Și e cântec de ascultare –
Să-l asculte fieșcare.
De la mic și pân’la mare.
Dumneavoastră-ți asculta-mă!
Prea frumos că vom cânta.
Iar de nu ne-ți asculta,
Om încurca ce-om pute,
Că așa-mi este pe datina, măi!

Foaie verde mărăcină,
Ia ascultați, neică, la mine!
Să vă cânt o istovie,
S-o comunici pe soție,
Numai ușurel cu vorba.
Și ascultați la mine-ncoa:
Unde eu voi cuvânta,
Unde eu voi cuvânta, măi!
La mine toți asculta, măi!
M-oi scăpa și eu de belea,
Că-s lăutar de pe Vlașca,
De-mi potcovește vorba.
De-mi potcovește vorba, măi!

Lăutar din Teleorman
Vă țin de vorbă un an
Și nu vă cer nici un ban.
Doar un vin de ăl marmanziu,
Cules toamna pe târziu, omoară omul de viu.
Rozior de Mavrodin,
Adus de la nea’ Duniu.
Și rachiu de anason,
De răsai noaptea din somn.
N-o fi să se pomenească
La cinstiți ca dumneavoastră.
Și neica s-o pomeni
Cât soare pe cer va fi.
Soarele merge și apune,
Vorbele tot mi se spune.
Că așa-mi e datina-n lume.