Doame, atâta mi-i de greu, măi!
C-am plecat din satul meu, măi!
Lume multă am întrebat, măi!
Oare cin’ m-o blestamat, măi?

M-aș întoarce, n-am la cine.
În ogradă n-am pe nimeni, măi!
Pomii toți mi se uscară, măi!
Oamenii se îndepărtară, măi!

O rămas un biet bătrân, măi!
Și lângă casă un prun, măi!
Prunu poate-o mai rodi, măi!
Dar bătrânu n-o mai fi, măi!
Prin ocol o crescut iarbă, măi!
De-o rupt gardu la ogradă, măi!