Frunzuliță, fir de iarbă,
Mierlița când e bolnavă,
Vine cucul și o întreabă:
Ce ți-e ție, soro dragă?
Vine cucul și o întreabă:
Ce ți-e ție, soro dragă?

Eu sunt tare bolnăvioară.
Eu sunt tare bolnăvioară.
Și mi-e frică c-oi muri,
N-are cine mă jeli –
N-are cine mă jeli.
Și mi-e frică c-oi muri.

Frunzuliță și o lalea,
Cuculețul ce-mi zicea:
Ia, taci surioara mea!
De-oi aude că-i muri,
Penele le-oi jumuli,
Jumătate m-oi cerni.

Penele le-oi jumuli,
Jumătate m-oi cerni.
Și-oi veni și te-oi jeli,
M-oi urca pe mărăcine
Și te-oi jeli, soro, bine!
C-ai fost străină pe lume.

Oi pleca din codrul verde.
Și-oi tine calea la fete.
Și te-oi jeli cu focșor.
Că mi-ai fost, soră, cu dor
Și ai cucul frățior,
Și ai cucul frățior.

Și-oi ieși la drumul mare.
Și te-oi jeli, soro, tare!
Că tu mi-ai fost surioară,
Că tu mi-ai fost surioară,
Și ești tare străioară,
Și ești tare străioară.