Nu mai am parale să-mi cumpăr sandale,
Buzunarile mi-s toate goale. (bis x2)

Refren:
Părăluțe ce-am avut,
Pe băut i-am cheltuit.
Am dat pân’la capicuță,
Până am rămas desculță. (bis x2)

Crâșmele din sat, averea mi-o mâncat
Și zestrea ce mama mi-o lăsat. (bis x2)

Refren:
Mi-o lăsat chițelele,
Pielea și oghelile.
N-am nici vacă, nici purcel,
N-am nici casă, nici cu miere.

Poarta mi s-a răsturnat
Și cuptorul s-o stricat.
Tot pământul ce-am avut,
Crâșmele l-au înghițit.

Refren:
Dar mai ieri crâșmariul, mare gospodarul, măi!
Supărat s-o pus la numărat:
Cât îi sunt datoare pe vin și pe mâncare?
Și-o spus c-o să mă bage la răcoare. (bis x2)

Măi crâșmare, nu striga,
Că nimica n-am ce-ți da!
Că averea care-am avut,
Crâșma ta o înghițit!

Crâșmarul s-o supărat,
La primar o alergat.
La primar se strofolea,
De averea mea întreba!

Primarul se supăra,
O hârtie îi arăta.
Și la femeie nu striga,
Că nimica nu-ți va da!

Că verea care-o avut,
Crâșma ta o înghițit.
Dar mai are după cum știu,
Numai locul în țântirim.

Acuma, du-te, împacă-te cu ea,
Poate locul ți-l va da.
Și așa ne-am împăcat,
Locul în țântirim i-am dat.

Acuma, băutută aș vrea să-mi iau,
Dar n-am capici ca să-mi iau.
Și mă tem ca să mă usuc,
Ca popa de pe butuc, măi!

Vălelică-văleleu!