Of-oof! Of, of, of! Și zice lumea,
Cine n-o iubit ca lumea,
Fuge seara la culcare
Și îi pare noaptea mare.

Dar cine este iubit,
Dragostea l-a năucit.
Umblă noaptea pe uliță,
Șuierând pe la portiță.

Lele, dragostea-i o boală!
Lele, dragostea-i o boală!

Of-oof! Dragoste, mânca-te-ar focul,
De m-a năpădi norocul,
Să iubesc cu drag și dor,
De dragoste să nu mor, măi!

Noaptea, când e luna mare,
Ne întâlnim pe ulicioară.
Și ne sărutăm prin flori,
Până dimineață-n zori, măi!

Lele, dragostea-i o boală!
Lele, dragostea-i o boală!

Of-oof! Cine n-are iubițel,
Aibă vacă și vițel!
Să le ducă la păscut,
Altceva n-au de făcut, măi!

Eu dragostea o alint,
De dragoste plâng și cânt!
Eu dragostea o alint,
De dragoste plâng și cant, măi!

Lele, dragostea-i o boală!
Lele, dragostea-i o boală!
Cât trăiești, lele, iubești!
Și când mori, te odihnești, măi!