Și mi-o spus lelea Frăsina,
C-am rămas fată bătrână,
Sunt de-acum rămasă în sat!
Să viu când o însera,
Că ea mă poate mărita.

La mătușă am venit,
Sărmănica mi-o ghicit:
Că Ion mai se omoară.
Că prea mult se chinuiește
Și pe mine mă iubește.

Dragostea s-ar termina,
Dacă eu n-oi asculta,
Să-i aduc de trebuință:
Lumânări, o iconiță
Și parale-paraluțe!

I-am dus babei vrăjitoare,
Să fie vraja mai tare,
O găină-găinușă.
Oușoare-n băsmăluță
Și parale-paraluțe!

Dar ea ce spune-n altă seară,
Mulțumita vrăjitoare,
Ce minune de cărare!
Gheorghe cel cu mustăcioară,
De dragoste o să moară!

D-apoi vai ș-amar de mine,
Ieri spuneai, lele Frăsină:
Că Ion se osândește.
Ți-oi fi spus eu, recunosc,
Dar Gheorghiță-i mai frumos!
Îi frumos și mai de seamă
Și veți face nuntă-n toamnă!

Iaca, toamna a trecut,
Eu nuntă n-am mai avut.
Dragostea n-am întâlnit.
Și m-am pus la numărat,
Câte babei i-am cărat?
Oușoare-n băsmăluță
Și parale-paraluțe!
Găinușa cea moțată
Și de-o rochie să-și facă…
Of! O basma la lumânare,
Un covoraș sub picioare,
Pestelcă nouă-nouță
Și perdele-perdeluțe,
O plapumă și colaci,
Rațe și vreo doi gânsaci…

Hăi tu, mama cui o are,
Dar nu mai merg la vrăjitoare!
Iar de vine ea la mine,
Fac dintr-însa eu găină!