Dunăre, apă vioară.
Face caii – neagră cerneală, of-of-of!
Ca să scriu pe-o hârtioară,
S-o trimit la mama-n țară.

S-o trimit la mama-n țară,
Să-mi dea bani de cheltuială,
Să-mi dea bani de cheltuială
Și țoale de premeneală.
Că acolo unde-s eu,
E doar foc și traiu-i greu
Nu e apă, nu e grâu
Și e sânge pân’ la brâu.

Eu în rândul dinainte.
Unde-i glonțul mai fierbinte, of-of-of!
Ziua-noaptea gloanțe plouă…
Tot pământu-i ca o rouă!

Sângele dușmanului,
Bate-n țeasta calului.
Sângele românului –
Jos la glezna murgului!
Dar voinicul ce grăia,
Vorba nu și-o termina.
Că un glonț ce rătăcea,
Inima îi străpungea!
Spate la pământ punea,
Ochii-n cer își ațintea.
Și după cer, el ce vedea?
Un cocor încă zbura
Și de frică el se ruga.

Cucule… Cocorule…
Întinde-ți aripile, of-of-of!
Să zbori până-n țara mea,
Să întâlnești pe măicuța,
Să-i vestești de moartea mea, măi!

Cucul pe gând nu mai sta,
Peste Dunăre zbura.
Și întâlnea în calea lui,
Pe mama soldatului.

Și de când o întâlnea,
Veste neagră că-i dădea.
Iar măicuța când afla,
Veșmânt cernit își punea,
Părul din cap își smulgea
Și din gură blestema –
Blestema și lăcrăma.

Lu-lu-lui…
Pui al mamei, pui…
Te-așteptam să vii,
Să vii soldățele,
Să vii de răzbele,
Bată-l de răzbelă,
Că n-a fost nițelă!

Că ne-a pustiit,
Câmpu-o pârjolit.
Casele-au golit,
Inimile-au fript.

Lu-lu-lui…
Puiul mamei, pui…
Te-așteptam să vii.
Lu-lu-lui…