Trece vremea anii-mi trec pe rând
Și îmi amintesc plângând, of, măi Doamne!
De copilăria care mi-a trecut! (bis x2)

Parcă ieri e când măicuța,
Mă scălda în Dâmbovița.
Și-mi spunea, copile scump,
Să nu-ți uiți al tău cuvânt.
Parcă ieri fugeam prin curte,
Sub ochii măicuței sfinte,
Care mă-nvața mereu,
Să-l iubesc pe Dumnezeu.

Refren:
Dar viața trece și se stinge ca un foc,
Vremea nu se oprește în loc.
Biata mea copilărie,
Nu pot ca s-o mai întorc.

Când eram copil în sat la noi,
Nu știam griji și nevoi, of, măi Doamne!
Ziua-ntreagă zburdam pe dealuri și văi! (bis x2)

Parcă mi te văd măicuță,
Mergând prin curte desculță,
Ținând copilița-n mână,
Să scoți apă din fântână.
Nu uit cum mă dojeneai
Și de bine mă-nvățai,
Să nu fac la nimeni rău,
Că blestemul îi tare greu.

Refren:
Dar viața trece și se stinge ca un foc,
Vremea nu se oprește în loc.
Biata mea copilărie,
Nu pot ca s-o mai întorc.

Anii trec și inima-i pustie,
Căci cea fost n-o să mai fie, of, măi Doamne!
Unde-or fi frumoasa mea copilărie? (bis x2)

Viața trece ca și-un gând,
Dar eu n-am să uit nicicând, măi!
Cum mergeam la strâns de fân,
Cu moșul meu cel bătrân.
Și mergând, așa-mi spunea:
”Ascultă nepoate-n-coa, măi!
Să fii drept și omănos,
C-alfel viața-i de prisos!”

Refren:
Dar viața trece și se stinge ca un foc,
Vremea nu se oprește în loc.
Biata mea copilărie,
Nu pot ca s-o mai întorc.

Refren II:
Dar vremea trece și n-o pot opri în loc,
Firele vieții încet se torc,
Biata mea copilărie,
Nu pot ca s-o mai întorc!