Măi! Foaie… verde… mărgărit…
Mă uitai spre răsărit,
Văzui primăvara… viind –
Văzui primăvara viind.
Ai! Eu cunos’ vara… când vine,
Pă fluturi și pă albine,
Pă fluturi și pă albine –
Pă frunza dă mărăcine,
Pă cântatul cucului…
Pă hăitul plugului.
Pă cântatul cucului…
Pă hăitul plugului.
Ai! Primăvara… când sosește…
Neica la plug îmi hăiește,
Mândra la pânză-mi nălbește…
Cine om atunci trăiește!
Cine om… atunci trăiește…
Și ce-i place tot iubește.
Și ce-i place tot iubește!
Ai! Văzui… frunza… cât pă laș –
Lăstarul cât ungreaua!
Și-apucai în deal vălceaua –
Unde cântă turtureaua!
Una cântă… A doua-ascultă –
Și respiră din peniță,
Ca mândruța din rochiță!
Ca mândruța din rochiță!
Cred ca e “lastarul cat UNDREAUA”. Ungrea nu inseamna nimic in romaneste. Nici nu e cuvant.
Multumesc pentru osteneala. Este de folos sa putem citi versurile.
Aș aprecia enorm dacă ai putea sa mă ajuți să scriu versul corect. Mulțumesc.