Lume, lume, ce ai cu mine?
Că eu ți-am făcut doar bine.
Lume, lume, fii mai bună
Ca și apa de fântână.
Lume, lume, ce ai cu mine?
Că eu ți-am făcut doar bine.
Lume, lume, fii mai bună
Ca și apa de fântână.
Doame, atâta mi-i de greu, măi!
C-am plecat din satul meu, măi!
Lume multă am întrebat, măi!
Oare cin’ m-o blestamat, măi?
De ce nu te-nsori Gheorghiţă? Gheorghe, Gheorghe!
Nu ți-e dor de a mea guriță? Gheorghe, Gheorghe!
Că ți-e timpul de însurat
Și mie de măritat, Gheorghe! (bis x2)
Zice lumea despre mine,
Că mă petrec și o duc bine.
Mă petrec, așa mi-i neamul,
Așa îi tot moldoveanul.
Refren:
Zică lumea ce o vrea,
Sunt stăpân pe viața mea,
Of, viața mea, măi!
Cât în lume am să trăiesc,
Am să cânt și am să iubesc,
Zău, lumea mea, măi! (bis x2)
Verde-i frunza de stejar.
Neică al meu e pădurar.
Merse aseară pe vale,
Să-mi culeagă lăcrămioare.
Și mi le aduce-n mânuță,
Știe că-s a lui mândruță.
Bate vântul pe-nserat
Și mi-aduce dor din sat.
Dor de casă și izvor,
De la neica numai dor, numai dor.
De-ar ști că mi-aduce dor,
Aș sta ziua în pridvor, în pridvor.
Cine trece Câmpul Mare?
Neicuța vine călare. (bis x2)
Calu-i zboară ca vântu
De n-atinge pământu,
De n-atinge pământu.
Negru-i părul negrului,
Cum e pana corbului,
Cum e pana corbului.
Mociriță cu trifoi, măi!
Mociriță cu trifoi.
M-o pețitt la maica doi, măi!
M-o pețit la maica doi.
Și iar verde iarbă deasă, doruleț măi!
Și iar verde iarbă deasă –
Mi-o venit un dor de-acasă,
Mi-o venit un dor de-acasă, doruleț măi!