Bate vântul pe-nserat
Și mi-aduce dor din sat.
Dor de casă și izvor,
De la neica numai dor, numai dor.
De-ar ști că mi-aduce dor,
Aș sta ziua în pridvor, în pridvor.

Dorule – câine turbat,
Nu veni tot supărat.
Nu-mi aprinde inima,
Nu-mi vorbi de neicuța, de neicuța.
Că mi-am luat cântecele,
Mi-am adunat doinele, doinele.

Mi le-am pus în inimioară,
Să le cânt seară de seară.
Când e omul fericit,
Le scot seara și le cânt și le cânt!
Le cânt cu atâta foc,
De stă călătoru-n în loc, stă pe loc.
Și mi-ascultă doinele,
Pân’răsare soarele, soarele.