Prutule, apă căruntă, dorul inimii îmi ascultă.
Du-l în codru îngândurat, pe lângă străbunul sat.

Refren:
În poiana cu flori multe, surorile să-l asculte,
Surorile să-l asculte…
Unde Camenca se abate, lasă dorul meu de frate,
Lasă dorul meu de frate.

La stejarii cei cărunți, lasă-mi dorul de părinți.
Împletești în rămurele, dorul meu de nemurele.

Refren:
Lasă dor la potecuță, pe unde alergam desculță,
Pe unde alergam desculță…
Lasă dor și la izvoare, Lângă care am crescut mare,
Lângă care am crescut mare…

Prutule, apă vioară, te-am cântat din inimioară.
Sper nicicând, tu, să nu uiți, doina mea din Cernăuți.

Refren:
Din Târnăuc îndrăgită și din Herța vitrejită,
Și din Herța vitrejită…
Ca un frate devotat duceai dorul în al meu sat,
Duceai dorul în al meu sat…

Prutule, destinul meu e legat de cursul tău,
Din Carpați, de la izvoare, până la Dunărea mare.

Refern:
Acolo se întâlnesc, zeci de râuri se înfrățesc,
Zeci de râuri se înfrățesc…
Toate vin cu doine bune, adunate de prin lume,
Adunate de prin lume…

Pe târnave mureși Tisa, către Dunăre trimisa.
Vor doinită în țara mamă, Prutule să-l iai în seamă.

Refren:
Zi basarabenilor că un lăstăraș de-al lor,
Că un lăstăraș de-al lor…
Azi doinește în depărtare, tocmai pe târnava mare,
Tocmai pe târnava mare…

Refren final:
Prutule, tu doina mea, până în Basarabia,
Până în Basarabia…
Herța – nordul Bucovinei, că împreună ne stă bine,
Că împreună ne stă bine…