Măi Ionele puișor, puișorul mamii!
Nu ți-e milă, nu ți-e dor, mititelul mamii?
Că ai și tu o măicușoară, Ionelul mamii.
Bătrână și bolnăvioară, puișorul mamii.

Este o vorbă, tu o știi, Ionelul mamii.
Numai mamă să nu fii, puișorul mamii.
Tu ai doi, iar eu am opt, Ionelul mamii.
Și de toți am câte un foc, puișorul mamii.

Mama știe că ți-e bine, Ionelul mamii.
Dar vreau să știu de la tine, puișorul mamii.
Și aștept măcar la o lună, Ionelul mamii.
De la tine o vorbă bună, puișorul mamii.

Vino ca să-ți povestesc, Ionelul mamii.
Că poate mă prăpădesc, mititelul mamii.
Să-ți spun din copilărie, Ionelul mamii.
Că mi-a fost greu și mie, puișorul mamii.

Pe lume când ai venit, Ionelul mamii.
Era iarnă, era frig, puișorul mamii.
Casa plină de nevoi, Ionelul mamii.
Că era după război, puișorul mamii.

Ionele, Ionele, puișorul mamii.
După cânt cu floricele, mititelul mamii.
Mi-ai zburat spre cer cu stele, Ionelul mamii.
Și mi-ai rămas printer ele, puișorul mamii.

Te-ai născut pui de român, Ionelul mamii.
În țara cu vinul bun, puișorul mamii.
Toate cântecele tale, Ionelul mamii.
Izvorâsc din vâlcele, puișorul mamii.
Și străbat în zări albastre, Ionelul mamii.
Frumusețea țării noastre, românașul mamii.