De-ar transit-ar fulgeru’ măi!
Când la joc n-aș mai pleca, măi!
Da nu m-aș mai rupe din joc, măi!
De mi-ar lua turbanul foc, măi!

Refren:
Da zii scripcare, zii,
Da zii, nu te opri!
Pân’ ți-i rupe arcu întâi, măi!
Câte-o strună, două,
În noapte ca rouă,
Și mi-oi rupe talpa-n două!

Hai! Și acelea nu-s picioare!
Ce se încurcă între jitoare
Și-n zimțuce de la cale!

Când aud fluier și scripcă,
Nu îmi mai trebuie nimica!
Las casa nevăruită,
Parc-ar fi cam terfărită!

Refren:
Când aud o scripcă,
Mă ia parc-o frică –
În călcâie mă furnică!
Nu mă-ntreb așa:
Ce s-ar întâmpla?
Dacă scripca s-ar strica, măi!

Trage cu arcușul bine!
Nu mă face de rușine,
Că mă vede atâta lume!

Poat’să vadă orișicine,
Ca-n joc alta nu-i ca mine.
Că m-o învățat mămuca mea, măi!
Când eram cât o surcea, măi!

Refren:
Da ține-o tot așa,
Jocul nu-mi strica,
Că nu-i întotdeauna așa, măi!
Zii pe strune, zii,
Aici lângă mine,
Să-mi fie pe-un an de zile!

Zi-mi scripcare, măi, zi-mi iară!
Ține așa până diseară!
Până-n seară, până-n noapte,
Până-n zori de zi nu poate,
Ca să joc pe saturate! Și-așa!