Pe cărarea asta-ncoace,
Când mie banul se preface,
N-au femeile ce toarce!

Și-a rămas de astă vară,
Șade pe grindă-n cămară,
Chiar însămâțată-i fiară!

Ciudă li-i la unele,
Că mi-s albe poalele,
Poalele și pânzele, măi!

Nu le pară așa rău,
Că eu stau lângă pârău,
Și le săponesc când vreu, măi!

De băut – îs băutoare,
Dar la crâșmă nu-s datoare,
Numai cu șepte fuioare.

Voi sili și le-oi plăti,
Bărbățelul n-o mai ști,
Lumea-n sat nu m-a grăi, măi!

Că bărbatu-i dute-vină,
N-are când căta pricină,
L-așa mândră, gospodină!