Cine-o zis dragoste mare –
Aibă-n viață numai soare!
Și flori multe pe cărare, frunzuliță, măi!

Cine-o zis dorului frate –
Aibă rănile iertate,
De draguțele din sate, frunzuliță, măi!

Refren:
Cine joacă pe saltate –
Nu-i ajunge-o zi și-o noapte,
Să joace pe saturate, frunzuliță, măi!

Cine-o stârnit vorbele –
Mânce limba ciorile,
Bată-l zău, vântoasele, măi, frunzuliță, măi!

Cine-n lume-o scos urâtul –
Nu-l-ar mai răbda pământul,
Ardă sub el așternutul, frunzuliță, măi!

Refren:
Cine-n dragoste-amăgește –
Fie singur când bolește,
Până ce îmbătrânește, frunzuliță, măi!

Eu cu dragostele mele,
Am trecut pe lângă rele,
Ca mierla prin ramurele, frunzuliță, măi!

Dragostea-n lume s-adună,
Numai joc și voie bună,
Nu-mi cade, un pic rasună, frunzuliță, măi!

Refren:
Da unde cere urâtul,
Tot plouă și bate vântul,
Unde-l duci – calcă cu stângul, frunzuliță, măi!

Refren final:
C-așa-i dragostea pe lume,
Dor cu dor să se adune,
S-adun cântec, să rasune, frunzuliță, măi!