La un colț de iarmaroc,
Stă o minte și-un noroc, măi!
Stau la masă împreună,
Un noroc și-o minte bună!

Refren:
Oof! Stau la masă, sfătuiesc, măi!
Și din gură-așa grăiesc, măi, măi!
Oof! Stau la masă, sfătuiesc, măi!
Și din gură-așa grăiesc, măi!

Mintea-i zice: ”Măi, noarace –
Nu te văd de-o vreme-n coace!”
Da, nu te văd nici nu te-aud,
Parc-ai intrat în pământ, măi!

Refren:
Oof! Dar norocul îi răspunde:
”Minte nu-i – noroc de unde?”, Măi!
Oof! Când mintea mai stă pe-acasă,
Norocul vine la masă!

Mintea râde și glumește,
Și norocu’o însoțește.
Da, mintea râde și glumește,
Și norocu’o însoțește.

Refren:
Oof! Unde-i mintea și norocul?
Unde-i oare iarmarocul? Măi!
Oof! Să vină toată lumea, măi!
De necazuri ar s-apară, măi!