Mai ții minte, măi dragă Marie,
Când nu erau struguri copți la vie
Și tu erai mică Mariuță,
Nu știai să dai nenii guriță,
Și tu erai mică Mariuță,
Nu știai să dai nenii guriță.

Când era cicoarea îmbobocită,
Tu erai mică și îmbrobodită,
Aveai băsmăluță roșioară,
Miroseai a flori de primăvară.
Aveai băsmăluță roșioară,
Miroseai a flori de primavară.

Ți-am luat băsmaluța uite așa,
Să văd cum iți șade fără ea
Și ți-am lăsat coadele pe spate,
Să te cunosc fată de departe.
Și ți-am lăsat coadele pe spate,
Să te cunosc fată de departe.

Să nu crezi neicuță c-am uitat,
Că erai frumos și erai ‘nalt
Și m-ai dus la apa la Gilort,
Da eu nu stiam neică să ‘not,
Aveam cămășuță cu altiță,
Nu știam să-ți dau ție guriță.