Doi bătrâni plângeau la poartă.
Dorul prin lume îi poartă.
Cât au fost tineri odată,
Au crescut băiat și fată!
Au crescut… băiat și fată, of-of!
Acum sunt plecați în lume,
Au vrut s-o ducă mai bine!
Au vrut s-o… ducă mai bine, of-of!

Cresc copiii-n urma lor, măi!
În grija străinilor, măi!
Trimit dorul pe hârtie,
Și-așteaptă răspuns să vie –
Și-așteaptă… răspuns să vie, of-of!
Nu văd norii cerului,
Doar colbul pământului –
Doar colbul… pământului, of-of!

S-au strâns lacrimi și durere.
Pâinea are gust de fiere.
Un părinte mai bătrân,
Pleacă pe ultimul drum –
Pleacă pe… ultimul drum, of-of!
Vezi plângând în urma lui,
Doar oamenii satului,
Doar oamenii… satului, of-of!

Într-o țară-ndepărtată,
Plânge un băiat și-o fată,
Plânge un… băiat și-o fată, of-of!
Doamne, cât s-au chinuit,
Nu știu pentru ce-au muncit?
Nu știu pentru… ce-au muncit? Of-of!