La o margină de drum, stă la umbră un moş bătrân, stă la umbră un moş bătrân, măi.
Bună ziua moşule, – Mulţumesc drumeţule, mulţumesc drumeţule, măi.
Stai băiete nu pleca, vreau ca să te-ntreb ceva, vreau ca să te-ntreb ceva, măi.
La noi merge-o zvoană’n sat, spun că a murit Sulac, sâmbătă l-au îngropat, măi.

Oof, mi-i drag lumea! Oof, mi-i drag pământul,
Voi muri când mi-a fi rândul.

Moşule-s în faţa ta, dacă vrei îţi cânt ceva, numai nu mă întrista, măi.
Că de m-ar fi îngropat, n-aş umbla din sat în sat, tot cântând de dor şi drag, măi.
Moşu’iar la despărţire, se uită zâmbind la mine, se uită zâmbind la mine,
Îmi pare bine că trăieşti, de duşmani să te păzeşti, de duşmani să te păzeşti, măi.

Oof, mi-i drag lumea! Oof, mi-i drag pământul,
Voi muri când mi-a fi rândul.

Că duşmanii ştii cum sînt, fac tot răul pe pământ, fac tot răul pe pământ, măi,
Ţi-or face inimă rea, ca să nu mai poţi cânta, ca să nu mai poţi cânta, măi.
Cântecul şi viaţa’mi place, şi duşmanii n-au ce-mi face şi duşmanii nu ce-mi face,
Doinile’mi-s sus la stele, n-ajung duşmanii la ele, n-ajung duşmanii la ele.

Oof, mi-i drag lumea! Oof, mi-i drag pământul, voi muri când mi-a fi rândul,
Oof, doinile mele! Oof, îs sus la stele, n-ajung duşmanii la ele!